Un rinocer…indragostit

Sursa foto: romanialibera.ro

Ante scriptum: Nu. Nu scriu nimic de Mutu. Prins (din nou) dopat, orice comenatriu in plus e de prisos. Poate acum va avea timp sa vada de alte lucruri cu adevarat mai importante decat prafuri, pastile, fotbal, etc.

Aseara, (n.m joi, 28 ianuarie 2010) am fost la Nottara. Piesa vizionata: Rinocerul Indragostit. Cap de afis: Dan Bordeianu.

Hmm…chiar eram curios cum se va prezenta domnul pe care il stiam mai mult din ziarele de scandal si din mult-mediatizata lui poveste de dragoste cu Adela Popescu. cred ca orice persoana as intreba, imi va da acelasi raspuns: “Ce pacat ca s-au despartit…erau asa frumosi impreuna”

Revenind la piesa. Inceputul m-a speriat putin. Un narator chinez, Sun Jianshe, m-a facut sa cred initial ca nu a fost o alegerea prea inspirata aceasta piesa. Total gresit. Ce a urmata fost cu adevarat agreabil.

Brief: Un ingrijitor de rinoceri, Ma Lu (Dan Bordeianu) se indragosteste iremediabil de Ming Ming (Raluca Gheorghiu). Evident, ea nu-i impartaseste dragostea, fiind amorezata de un “crai” care n-avea ochi pentru ea. Dovezile de iubire ale lui Ma Lu o lasa rece. Accentele dramatice ale piesei sunt impletite foarte frumos cu momentele comice. Cei trei prieteni ai lui Ma Lu condimenteaza cu adevarat piesa. Dialogurile dintre cei patru sunt spumoase, vesele, tonice si arunca o alta lumina asupra jocului amoros pe care Ming Ming il joaca cu maiestrie.

Piesa merita vazuta si va spun sincer ca am ramas placut impresionat de verva, dinamismul si avantul tinerilor actori. Dan Bordeianu face un rol excelent, la fel ca si mai tinerii sai colegi.

“Cum să te fac să pricepi cât te iubesc!?”

Top 10…saraci – Genial

Tot via internet am primit urmatorul e-mail. Cel sau cea care a gandit lucrurile astea…nota 10. Romanul are umor. Am zis

Locul 10 este ocupat de Doina Doagă, soţia lui Sile din Pîcla Nouă, care deţine jumătate din ce nu deţine Sile.

Locul 09. Ionel Vulturaş din comuna Berbecu, judeţul Vaslui este considerat omul cu cele mai multe buzunare goale din ţară. Vulturaş are şase mii de buzunare goale la cele 800 de salopete personale, precum şi 99 de găuri doar la buzunarul de la cămaşă.

Locul 08. Roland Bucifal din Cîmpulung Moldovenesc are cel mai gol frigider din ţară. Frigiderul său nu conţine nici măcar un interior de frigider. De fapt, este vorba doar despre uşa frigiderului sprijinită de un perete.

Locul 07. Coreolan Mîndrie din Plopeni deţine cea mai microscopică pensie din lume. Defecţiunea acceleratorului de particule de la CERN a survenit după tentativa savanţilor de a mări pensia lui Mîndrie.

Locul 06. Serpentina Libarcă din Prăpădeni deţine cea mai ieftină blană de nurcă din lume. Blana sa are un singur fir de puf grizonant de nurcă pleşuvă de Madagascar.

Locul 05. Flaviu Hărmălaie din Ploieşti deţine singura avere abstractă din România. Averea sa este un principiu secret pe care Hărmălaie nu-l dezvăluie nimănui.

Locul 04. Florica Zorro din Vîlcea deţine un singur fir de praf în portofel. Dacă se va constata că este vorba despre un fir de praf de cocaină, Florica Zorro riscă să coboare în clasament.

Locul 03. Mişu Miere din Fălticeni abureşte geamuri contracost la domiciliu. Chiar dacă nu cere prea mult pentru un rotocol de abur scos pe gură, afacerea lui a intrat în faliment.

Locul 02. Ghiţă Ţăţoi din comuna Bulbuci s-a uns cu superglue şi s-a întins pe trotuar în faţa unei bănci din Elveţia. Nimeni n-a reuşit să-l dezlipească pînă acum, astfel încît Ghiţă Ţăţoi şi-a cîştigat renumele de cel mai sărac sărac lipit pămîntului.

Şi… Locul 01. Ion Broboneţ din Sălcioara deţine singura bancnotă de 0 lei din ţară, şi aia falsificată!

Bravo, Dacian!

Am intarziat destul de mult aceasta postare pentru ca eram curios cum se vor desfasura “ostilitatile” in cazul propunerii lui Dacian Ciolos drept Comisar la Agricultura in cadrul UE.

Omul asta a fost votat in unanimitate de membrii Comisiei de Agricultura dupa mia bine de doua ore de intrebari. Si pot pune pariu ca n-au fost deloc usoare precum cele care se pun la noi, chiar si in cazul ministrilor (vezi cazul recent cu tipa aceea care se vroia ministra la Integrare). Dl. Ciolos a raspuns foarte frumos la intrebarile despre lapte, fonduri suplimentare, cofraje de oua, etc si a stiut sa iasa cu brio din capcanele intinse de alti “europeni”.

Bun. S-a dovedit inca o data, daca mai era cazul, ca Romania are resurse umane veritabile. Problema e cum de ajung aceste resurse sa munceasca pentru altii si de ce nu sunt sprijiniti in propria tara (vezi cazul olimpicilor, al inventatorilor, etc)?

Cum ajungi tu sa pui un om intr-o functie super importanta (Comisar la Agricultura) cand la tine in tara agricultura e la pamant? De ce acesti specialisti, sunt convins ca sunt destui, nu sunt lasati sa-si faca treaba si sa duca tara asta acolo unde ii e locul?

Raspunsul mi-l dau tot eu: pentru ca atunci ar muri Cora, Carrefour, Real, Auchan, etc…unde nu gasesti decat legume aduse din tari pitoresti precum China, Turcia, etc. Guvernantii nostri au ales sa salveze acesti mastodonti comerciali si sa sacrifice micii sau marii producatori autohtoni pe umerii carora ar fi trebuit construita imaginea agriculturii romanesti!

Prigoana jr, fanul lui Crin. Antonescu

Vizualizand profilul de pe Facebook al candidatului Honorius Prigoana, am observat un lucru interesant.

Exista o rubrica la inceputul paginii, numita astfel: Honorius Prigoana is a fan of…ghiciti cine se afla la capitolul politicieni! Daca Silviu Prigoana, Traian Basescu, hai, chiar si Elena Basescu nu surprind cu nimic (e ok pana la urma sa ai model pe tatal tau, pe Presedintele tarii in care traiesti, etc), surprinde totusi si nominalizarea printre cei amintiti mai sus a lui…Crin Antonescu! Presedintele PNL-ului, devenit poate un model pentru multi romani in primul tur al prezidentialelor, cand se pregatea sa rupa norii. Intre timp…l-au cam rupt norii pe el .

Ca tot veni vorba de Crin, citez un pasaj din discursul lui de sustinere a contracandidatului lui Prigoana jr, Radu Stroe: “Suntem cu totii alături si implicati în această campanie de candidatul, colegul nostru Radu Stroe, un om politic care nu candidează în numele tatălui său, un om politic care nu a fost desemnat si nu este sustinut de partid pentru a i se întoarce datorii financiare si mediatice din campania electorală”.

Initial, am crezut ca e doar o tentativa de a mai atrage cateva voturi din partea PNL. Vedem duminica ce inseamna sa fii fanul lui Crin

Ia beletu’, neamule!

Buuun, deci Loteria Romana a decis ca se poate castiga si cu trei numere “bunghite”. Introducerea categoriei a patra de castig va aduce de 10 ori mai multi castigatori decat pana acum si implicit majorarea pretului unei variante simple jucate.

Cei mai fericiti cred ca sunt acum Ogica si prietenul lui Dorel, Gigel, sau cum l-o chema. Puneti pariu ca-i vom vedea saptamanal pe lista castigatorilor?

Cat despre mine…nu pot spune ca m-ar incanta foarte tare un castig la loto. Poate si din cauza blestemelor binecunoscute ce vin odata cu impresionantul castig. Mai bine fara batai de cap

Inchiei postul cu un banc pe tema zilei. L-am citit sigur pe undeva, scuze ca nu mentionez sursa, dar chiar nu imi mai aduc aminte:

O babuta se tot ruga la Dumnezeu sa castige si ea la loto. Dupa ani de rugaciuni asidue, Dumnezeu, exasperat, Ii trimite un mesaj: “daca vrei sa castigi la loto, macar ia-ti bilet!”

Tortul “Ana” de la Cofetaria Ana :)

Grea alegerea unui tort pentru a sarbatori Sf Ioan! Dupa un periplu destul de lung prin Piata Romana, caci deh, trebuia sa luam delicatesa dintr-un loc cat mai aproape de munca, am rasuflat usurati. Alegerea finala: cofetaria Ana.

Precizez de la bun inceput ca nu sunt sub nicio forma fanul lui George Copos, detinatorul lantului de cofetarii Ana. Mai mult, daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa cumpar de la Ana, i-as fi zis ca e nebun. Sub nicio forma nu vroiam sa-l imbogatesc pe Copos. Dar…nebanuite sunt caile Domnului.

Am ajuns la Agapitos. Pretul de pornire pt un kilogram de tort: 71 lei. 71 lei???wtf? ce primesc de banii astia? No way, Jose!

Am gasit o alta cofetarie, in apropiere de metrou. Pret kilogram tort: 50 lei. Tot prea mult, plus ca nu mi-au placut cum aratau

Finally, mi-am calcat pe orgoliu si am intrat la Ana. Pret ok, aspect ok, am zis, hai sa incercam (eu si un alt coleg Ioan). Ne-am stabilit asupra unui tip si am dat comanda. Tortul se numea Ana, la fel si cofetaria, ne-am zis ca am dat lovitura:))

Impresii dupa degustare: tortul a fost super bun ca si continut. Usor gust de negresa (prajitura, nu femeie:)), cu frisca buna, alune pe margine, o bunatate.

Si uite asa, am mancat si un tort bun si l-am imbogatzit si pe tipul ala strans la punga…Din discutiile cu colegii, am auzit ca au si alte produse foarte bune. Cu siguranta, voi mai trece pe acolo

A mai cumparat cineva de la copos?

Regretele de dupa…

Acelasi scenariu se repeta over and over again. Cand oare vom si face cu adevarat ceva in privinta asta?

De fiecare data cand se stinge o personalitate, actor, cantaret, etc oamenii simt nevoia sa-si exprime compasiunea, insa doar la nivel verbal. Discutia e mult mai ampla si are radacini mult mai adanci.

Este drept, toti suntem datori cu o moarte, momentul nu-l stie nimeni. Pacat insa ca nu incercam sa facem ceva pana nu e prea tarziu. Nu e nevoie sa moara o persoana pentru a incepe sa-i ascultam cantecele, sau sa-i urmarim filmele, sau sa-i apreciem ca oameni.

Cine ne opreste sa mergem la controlul medical de rutina inainte de a fi prea tarziu? Cine ne opreste sa ne bucuram de viata, de fiecare moment trait? Cine ne opreste sa ducem mai departe mesajul pe care cantaretii, actorii, etc ni l-au transmis?

Ceea ce conteaza cel mai mult este sa incercam sa nu ne pacalim unii pe altii. Sa apreciem ceea ce avem si chiar mai mult, sa contribuim cu putinul nostru pentru a face lumea sa vibreze. Fiecare in felul nostru. La fel precum au facut Laura Stoica, Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Toni Tecuceanu…

Acesti oameni s-au aflat pe pamant cu o misiune simpla: aceea de a ne face viata mai frumoasa. Insa ei nu pot face totul, totul este in mainile noastre. Pentru ei, dar si pentru noi trebuie sa ducem MESAJUL mai departe.

Glumitza zilei – Detectivul chinez

Foarte multe lucruri interesante circula pe internetul asta mare . Drept exemplu, glumita de mai jos primita via e-mail

A guy suspected that his wife was cheating on him, so he hired a Chinese detective…the cheapest one he could find.
 
This is his report…

Most honorable sir!
 
 
You leave house. I watch house. He come house. I watch. He and she leave house.
 
I follow. He and she go hotel. I climb tree. I look window.
 
He kiss she. She kiss he. He strip she. She strip he. He play with she. She play with he.
 
I play with me. I fall off tree. I no see. 
  
No fee,
 
Cheng Lee

Sapun Duru. Din ciclul “cum se rateaza o cariera de fotbalist”

Sursa foto: Mediafax foto/AFP

Primul post din anul 2010 intra in categoria fotbal. Mai precis, din manualul de autodistrugere a fotbalistului roman, va prezentam astazi capitolul X avandu-l in centrul atentiei pe Cristian Sapunaru, actualmente jucator al lusitanilor de la FC Porto.

Pentru cine nu-l cunoaste pe jucatorul mai sus amintit:
- s-a remarcat la Progresul sau fostul FC National. Alaturi de Herea era cotat printre perlele celor  din Parcul cu Platani
- s-a transferat la Rapid Bucuresti, unde a continuat seria de meciuri bune.
- A fost unul din eroii celebrului meci Rapid-Steaua. Golul sau marcat in minutul 70 a fost “deleted” de arbitrul Deaconu, care intre timp a oprit meciul din cauza unei brichete aruncate in teren.

Prestatiile sale bune au atras atentia celor de la FC Porto, care tocmai ce vandusera un jucator de acelasi profil cu al romanului nostru (fundas dreapta) la Chelsea (Bosingwa – 20 milioane euro).

In primul sau an la Porto, Sapunaru nu a iesit din zona mediocritatii. Nu a reusit sa se adapteze si incet-incet a trebuit sa se multumeasca sa priveasca terenul de pe banca de rezerve.

Un jucator cu o personalitate asa puternica precum a lui Sapun trebuia sa iasa si altfel in evidenta. Zis si facut.

1. Mai intai o escapada pe aeroportul Otopeni. Intors de la o actiune a nationalei (Lucescu jr. continua sa creada cu incapatanare in el), Sapunaru a injurat un jurnalist

2. Intr-un meci de campionat, aflandu-se evident pe banca de rezerve, Sapun-ul nostru s-a luat la harta cu un steward. Nu a fost singur, ci impreuna cu cativa colegi. Urmarile? Le precizeaza Mediafax-ul: “Potrivit publicaţiei Record, Săpunaru şi Hulk riscă sancţiuni cuprinse între 2 etape şi 3 ani de suspendare şi amenzi între 2.500 şi 7.500 de euro, dacă se va dovedi că au agresat un steward la finalul meciului cu Benfica. În cazul în care Comisia de Disciplină a ligii portugheze va constata că cei doi au răspuns unei provocări, aşa cum susţin reprezentanţii clubului FC Porto, cei doi fotbalişti riscă sancţiuni cuprinse între 2 şi 6 etape de suspenare şi amenzi între 1.250 şi 12.500 de euro”.

Si ne mai intrebam de ce nu mai au cautare fotbalistii romani in afara…Sa fie oare doar o problema de mentalitate?

Unde-s fisele mele?

S-a mai dus un Craciun intr-un an caracterizat de unii drept “de criza”. Ce ramane in urma Mosului? Efectele par a fi aceleasi: numarul de apeluri la ambulanta s-a dublat/triplat (matzul romanului continua sa fie unul destul de gros, in ciuda crizei), circulatia e nemaipomenit de faina zilele astea…what else?

Am vazut totusi o mica schimbare: spre deosebire de alti ani, nu am mai vazut goana aia prin marile magazine, rafturi goale si consum nesabuit. S-o fi desteptat si natia asta odata?!

Intamplare, in alta ordine de idei: Ieri, mi-am uitat fisele de cafea pe tonomatul cu “licoarea magica” situat la parterul cladirii. Astazi, m-am reintors la locul cu pricina sperand sa gasesc fisele in acelasi loc. Ce credeti? Evident, fisele disparusera demult. In conditiile in care nu suntem la munca mai multi oameni decat degetele de la ambele maini, dilema mea este una perfect indreptatita? Unde-s fisele? Ce-ati facut cu ele? Cred ca aceeasi persoana care a furat si armele de la Ciorogarla si-a bagat nasul si intre fisele mele. Buey..omule negru, un mesaj pentru tine:

Huoo! Bring back “the fises”

Un an nou pe masura! 2012…here we come